Clepsidra

o dată pe an,

îngerul trece prin lume

înspre ninsoare

am bătut în zidul după care,

măcinat de sloiuri şi de aparenţă,

văzduhul se amestecă-n pământ

dă-mi un înger, Doamne, am bătut

şi dincolo de colbul gravitaţional,

în talgerul cu viaţă şi cu moarte,

mi-am spălat, în dimineaţă, faţa cu ether

te ţin în viaţă mai mult pentru tine, a spus

apoi a luat după sine ce-a mai fost din amurg

şi a întors clepsidra într-o răscruce de drumuri

şi, dintr-o hârtie cât cerul plină de semnele rupte

cândva din umărul său,

am înţeles că nu-i de văzut

în pământul din luna noiembrie

că el vizitează ninsoarea unui alt viitor

şi, axial, de la tine până"n Dumnezeu,

topeşte o pârtie...

Colind printre săbii şi flăcări

învaţă-mă pe diafară, ia-mă

în memorie un deal şi o vale;

în şemineul de la capătul casei,

aprinde nişte vreascuri

cercuri-cercuri jur împrejurul

etherului, cântă-mi holeirunda vieţii

fără de moarte;

fă-mi dansul cu săbii, la flăcări

pe gheaţa de la geamuri, desfăşoară

mi, de-afară, mitologia aspră

sublimă

pune acolo şi arborele a o mie de ani

în care-am fost seva şi ceasul de roire

a o mie de cercuri

şi cântă, până la ziuă, holeirunda

cât pentru o mie de ani

cântă-mi, în patria veche,

la flăcări,

în noaptea cea mai lungă,

de la Lepenski Vir.

şarpele

niciodată n-ai să fii în rând cu lumea

din vorbele ei, ca din seminţuri,

creşte damnaţia, uşoară ca spuma,

grea ca pământul

cărarea ta nu-i niciodată dreaptă

hojma umbli