Miercuri, 7 iunie 2006, ora 17. La Muzeul Literaturii Române din Bucureşti se inaugurează Expoziţia de fotografii ale scriitorilor realizate de-a lungul a patruzeci şi cinci de ani de Ion Cucu. Sunt prezenţi foarte mulţi scriitori, ziarişti, fotoreporteri. Vorbeşte Alexandru Condeescu, directorul muzeului, urmat de Nicolae Manolescu, Alex. Ştefănescu, Varujan Vosganian şi Ion Cucu.

Nicolae Manolescu consideră fotografiile adevărate "studii de fizionomie şi caracter". Vizitatorii expoziţiei (amenajată la etajul muzeului şi ocupând săli vaste, cu o rezonanţă solemnă), au prilejul să constate ce bun cunoscător şi observator al psihologiilor este, într-adevăr, Ion Cucu. El înregistrează nu gesturi sau expresii întâmplătoare, nesemnificative, nu caută pitorescul în sine, ci surprinde momente în care scriitorii sunt ei înşişi. Lipseşte, din colecţia sa de fotografii, senzaţionalul ieftin (la modă în presa de azi), lipseşte umorul batjocoritor (şi el la modă). Dar nu lipseşte expresivitatea (cu adevărat senzaţională) a portretelor.

Este vorba, bineînţeles, de instantanee, nu de fotografii luate unor oameni care îşi compun o atitudine în faţa aparatului de fotografiat. Dar ce instantanee! Ce răbdare şi ce fler de mare artist trebuie să ai ca să îl surprinzi pe Emil Botta, chinuit-indecis, cu un pardesiu pe braţ şi o ţigară între degete, pe Zoe Dumitrescu-Buşulenga, sprijinindu-şi, cu o graţie firească bărbia, cu mâna dreaptă, şi privind undeva, în trecut, pe Alexandru Paleologu ridicându-şi în văzduh ochelarii pentru a verifica transparenţa lentilelor, pe Ioan Alexandru întâmpinând fericit, cu braţele deschise, ninsoarea, pe Marin Sorescu, cu capul înfăşurat hazliu într-un fular cu carouri, pe Marin Preda, aşezat pe o sofa elegantă, dar având în picioare ghete mari, ţărăneşti, cu şireturile desfăcute, pe Nichita Stănescu, cu figura devastată de in