Marginea libertatii
Doctorul septuagenar care simuleaza operatii pe ochi a fost timp de cateva zile subiectul principal al unui cotidian central si al catorva televiziuni specializate in stiri de senzatie. Nu stiu si nici nu ma intereseaza aici de unde si cum a luat nastere o asemenea stire. Destul ca ea s-a dovedit pana la urma falsa. N-ar fi fost nici prima, nici ultima informatie mincinoasa transmisa de presa pe post de adevar. Partea inca mai interesanta e ca, intervievat de ziaristi, medicul in chestiune a dezmintit acuza, ba a mai si argumentat ca simularea ar fi fost din toate punctele de vedere imposibila. Numai ca dezmintirea n-a mai fost adusa la cunostinta opiniei publice, care a aflat numai - dintr-un citat trunchiat - ca impricinatul si-a recunoscut vinovatia.
Aceasta "fapta" jurnalistica este cu atat mai grava cu cat a calomniat un om si nu i-a dat dreptul sa se apere. Era de asteptat ca, atat de prompt in reactii cu alte ocazii, Clubul roman de presa sa ia atitudine fata de aceasta specie de gazetari, dispretuitoare a minimei deontologii profesionale, dupa cum era de asteptat ca insesi conducerile ziarelor si televiziunilor murdarite de istoria operatiilor mimate sa-i sanctioneze pe autori si sa-si ceara public scuze pentru "isprava" lor. Insa si altminteri saritorul Club roman de presa, si patronii gazetelor si televiziunilor au tacut malc.
Iar tacerea spune, in cazul de fata, multe. Caci ea contine o incuviintare si o incurajare a siluirii adevarului dupa bunul plac. Oricine se poate astepta sa fie pus "gazetareste" la zid intr-o buna zi si sa i se rastalmaceasca vorbele cu nerusinare.
Presa noastra e plina de mercenari in solda partidelor politice ori a oamenilor de afaceri. Constiintele jurnalistice au ajuns, ca si inaltele constiinte civice, o marfa de duzina si nu e departe ziua cand se vor vinde la s
