Scandalul fregatelor britanice e pe cale sa se stinga. Ca la tanc, au picat alte subiecte de taraboi. Unele, reale. Altele, inventate. Atât de sfrijit a fost punctul de pornire. Nu stim ce se va intâmpla in Anglia. Judecând dupa faptul ca doar The Guardian se ocupa de caz, restul presei scrise si audiovizuale neglijând subiectul, ca nici macar Opozitia n-a ridicat problema, avem serioase indoieli ca se va lasa cu vreo pedeapsa. Stim insa ca in România afacerea e ca si inmormântata. Fara a afla fie si daca a fost dat sau nu comision unui politician român. Aceasta deoarece in România scandalurile au deja o schema de rutina. Se aprind cu vâlvatai, ard scurt si se sting brusc, lasând loc altor scandaluri. Uneori, schema e justificata. Scandalul a fost o creatie a presei gugustiuce sau a presei ticaloase. Alteori, schema n-ar trebui sa functioneze. Pentru ca scandalul a avut un puternic temei in realitate. Asa cum a fost celebrul scandal al fluturasilor lui Tariceanu. Pe scurt lucrurile stau cam asa: Agentia pentru Strategii Guvernamentale a tiparit patru milioane de fluturasi cu poza domnului prim-ministru tinând de urât unui text publicitar menit a preamari contributia sa decisiva la admiterea României in Uniunea Europeana. Despre initiativa s-a spus ca e o gafa politica. Premierul si-ar fi asumat un succes care a fost al mai multora. Pe aceasta semnificare a insistat si Calin Popescu Tariceanu in replicile date acuzatorilor. Numai ca nu e vorba de o gafa. E vorba de o escrocherie. Calin Popescu Tariceanu nu e un copil de tâta in materie de politica. Stie si el mai ales din experienta PSD ca astfel de initiative au o eficienta electorala zero. Trezindu-se in casuta postala cu ditamai fluturasul in loc de mandatul care sa-i aduca o suta de euro, orice român se enerveaza. Sau in cel mai bun caz se amuza. N-are nici un motiv sa-l pastreze. E rece, fad, cu un text abstract