A făcut vâlvă cazul medicului de la Witting care, la 73 de ani, neîncumetându-se să mai mânuiască, pe bune, bisturiul, mima operaţiile pe care ar fi trebuit să le facă pacienţilor. Care pacienţi nu prea îşi dădeau seama cum se puteau da pe mâna unui om trecut bine de tot de vârsta pensionării. Dar asta e treaba lor. Unii dintre ei au reclamat că după operaţie n-au văzut mai bine şi singura explicaţie care stă în picioare este că domnul doctor doar s-a prefăcut că îi operează. În loc să zică mersi că în felul acesta măcar nu le-a făcut rău, pacienţii s-au dus cu jeba-n proţap pe la ziare care, bineînţeles că au luat foc punând cazul pe prima pagină înainte să fi avut vreo confirmare a realităţii faptelor. Dar şi asta e treaba ziariştilor.

Mie mi-a plăcut un lucru: valoarea emblematică a acestui procedeu: medicul care se preface că operează. Şi cred că pentru România se potriveşte ca o mănuşă.

Pentru că numai noi avem guverne care se fac că guvernează, neavând altă grijă decât să se menţină la putere; miniştrii care se prefac că administrează domeniile de care răspund, când ei, de fapt, nu fac altceva decât să-şi aranjeze ponturi prin care să-şi mărească averea; în România avem un Parlament care mimează că dă legi, plin de parlamentari care mimează votul când nu-l încredinţează nepoatelor; în România preşedintele declară război corupţilor şi stă la masă cu suspecţi de corupţie sau de îmbogăţire frauduloasă; în România politicienii mimează excelent devotamentul faţă de poporul pe care-l reprezintă şi faţă de principiile politicii pe care o promovează, în timp ce în culise cad la pace cu adversarii pentru împărţirea prăzii din banul public; în România se mimează de 16 ani Reforma, şi la prima încercare de a schimba ceva toată lumea strigă ca din gură de şarpe că se atentează la valorile perene ale naţiei; în România toată lumea mimează dorinţa fierbinte de a