Intrebarea si-a pus-o, la 4 ani dupa de­mo­larea Zidului berlinez, un ziarist ger­man. Fondator al unui modest institut de studii strategice, Erich Schmidt-Eenboom a iesit brusc din anonimat în 1993, cand a siderat comunitatea informationala ger­ma­na, publicand o carte-bomba. Volumul sau demonstra o cunoastere dintre cele mai detaliate a interstitiilor multe, marunte si, de regula, foarte secrete ale serviciului fe­deral de informatii externe, numit BND. In­titulata Adulmecatori lipsiti de nas, car­tea deconspira o suma de operatiuni si baieti cu ochi albastri. Paginile ei etalau ge­neros cunostinte de insider privind ac­ti­vi­tati ultrasensibile derulate în genere la adapostul unor ambasade din capitale cheie. In plus, volumul constituia si un as­pru rechizitoriu la adresa performantelor, nu tocmai consistente, ale spionilor ger­mani. Care, în reactie, au început sa-l su­pra­vegheze, sperand sa depisteze sursa in­terna care-l aprovizionase pe jurnalist. I s-au întors pe dos si tomberoanele de gu­noi, colectandu-i-se pana si hartia pe ca­re o arunca. Atata doar ca departamentul se­curitatii interne al BND, care a preluat ur­marirea lui, iar mai tarziu a altor ziaristi, a luat o plasa de zile mari. In ciuda acri­bi­ei cercetarilor, derulate intermitent pana în 1996, a supravegherii “tintei” cu mijloa­ce tehnice si operative dintre cele mai so­fis­ticate, sursa avea sa ramana secreta. In schimb, diversi agenti, deveniti notorii din pricina legaturilor lor cu oameni de pre­sa, precum si alti gazetari aveau sa intre la randul lor în colimator. Supra­ve­ghe­rea si interceptarea convorbirilor lor avea sa devina, pe mult timp, activitatea pre­dilecta a membrilor comandoului “QB30”, din subordinea lui Volker Foertsch, sef al securitatii BND, a carui cariera a luat sfarsit abia dupa ce un fost kaghebist l-a acuzat de spionaj în favoarea Mos­co­vei. Bulgarele dislocat de BND