Galeria "Artelor" a Palatului CerculuI Militar sta sub semnul frumusetii care poate salva lumea. Al calatoriei unui cuplu de artisti, care au trecut pragul varstei de 60 de ani - Lucia si Ion Grigore - in universul cel mai apropiat sufletului lor; acela al regasirii sperantei de a visa.
Lucia Grigore prefera florile. Le savureaza mireasma, le cuprinde, dintr-o rasuflare, freamatul proaspat al culorilor, peste care asterne o naframa de vis pentru a le purta cu sine peste timp.
E cu neputinta sa pleci din fata tablourilor sale, realizate in culori de apa, fara sa doresti sa revii, iar si iar, in paradisul primaverilor sau toamnelor unde culoarea, delicatetea si rafinamentul sunt personaje.
Pentru ca insesi florile Luciei Grigore sunt personaje vrajite pornite in cautarea propriei identitati. "Buchet in vas galben", "Sarbatoare", "Primavara", "Gama calda" vorbesc despre esenta anotimpurilor in care se strecoara anii ce ne pecetluiesc trecerea prin lume; sunt insasi necuprinsul muzicii dupa care n-ar trebui sa mai existe nimic.
O intreb pe Lucia Grigore daca n-ar trebui sa expuna mai des. Este de parere ca prezenta mai rara pe simeze a operei unui artist ramane mai multa vreme impregnata in memoria vizuala a publicului. Oricum, picteaza si "din respect pentru darul pe care i l-a dat Dumnezeu".
"Daca ai talent si nu muncesti", mai spune, "inseamna ca ai fost daruit degeaba. Dar, oricat talent ai avea, fara multa munca si fara experienta nu poti atinge perfectiunea. Ion Grigore, "zugravul de biserici", cum i se spune, marturiseste ca "despre pictura sa ar vrea sa taca". Nu de alta, dar e mai bine sa lasi imaginea sa vorbeasca. "Noi, artistii, suntem pacatosi in privinta vorbei, pentru ca noi ne exprimam prin culoare sau prin desen, mai putin prin vorbe.
Daca stiam sa vorbesc, eram astazi in Parlament, daca stiam sa scriu, eram unde
