Scandalul fregatelor aduce tot mai in fata ideea ca aceasta afacere oneroasa a fost mai putin o facatura privata si mai mult una guvernamentala. Nu-i vad, totusi, pe Nastase, Pascu, DIP, Tanasescu, Talpes si pe ceilalti constituindu-se intr-o gasca de gainari si inhatand sase milioane mita, cu asentimentul sau barem cu stiinta autoritatilor britanice.
Nici pe acestea - cam stranie, tacerea - implicand Regatul Unit intr-un posibil scandal monstru, doar ca sa vanda cu 100.000 de lire doua carcase, cand grosul de 160 de milioane se duceau catre o firma particulara, aflata in stranse legaturi si cu devenitul principe de Hohenzollern. Despre care stiam ca statul roman ii acorda un substantial stipendiu pentru lobby pe langa casele regale europene, nu pentru tranzactii cu negustori de material de razboi. Si acest contract pagubitor va fi justificat ca un pret platit de Romania altei tari, spre a-i castiga bunavointa de a o primi intr-o structura occidentala, fie ea NATO sau UE. Ca puzderie de alte contracte, ba pentru infrastructuri rutiere, ba pentru a cumpara avioane, ori a privatiza suspect de ieftin domenii extrem de rentabile.
E vorba de miliarde si miliarde de euro scoase din bugetul de stat, fara ca populatia platitoare, sub pretextul confidentialitatii clauzelor, sa fie in cunostinta de cauza. Cei care initiaza asemenea contracte concesive - desigur, nu fara folos personal - nu sunt decat niste gestionari vremelnici ai treburilor si finantelor tarii. Or, o Romanie si asa secatuita nu-si mai poate permite sa achite orbeste mereu preturi exorbitante pentru biletul de intrare intr-unul sau altul din cluburile europene, fara sa valorifice negociind la sange alte atuuri, inclusiv geo-strategice, pe care le are.
