Toate povestile despre oameni si copii mint. Adevarul este ca astazi unii din copiii nostri se omoara singuri cu ferocitate. Ocupati sa ne facem temele pentru marele examen de admitere in elita lumii actuale, obsesie care ne tine intr-o stare de "sah" psihologic, terorizati de stegulete facute din hirtie de turnesol, fiind cind verzi, cind portocalii, cind de-a dreptul rosii, necajiti ca vai de noi sau plesnind de ingimfarea de a ne fi "ajuns" cu vila cu piscina si masina scumpa, pierdem un anume bun simt, fara de care perceptia lumii si aprecierea semnalelor speciale nu mai sint corecte. Cu graba, in pas alergator, trecem fara sa observam evenimentele semnificative; in medicina este uzuala formula "simptom patognomonic", ceea ce inseamna un semn care reprezinta diagnosticul definitoriu. Transferind formula, am putea spune ca, furati de evenimente, de inghesuiala nerabdatoare in care se manifesta personajele si aventurile cotidiene, nu distingem ceea ce este intr-adevar esential din nervozitatea (unii spun "nebunie") contemporana. In timp ce stam cu sufletul la gura, vrajiti de smecherii care dirijeaza jocul cu balonul rotund, "jocul rege" (in care patologia morala este de-a dreptul legala), sau murim de curiozitatea de a afla cine intra si cine iese din guvern, sau inchipuindu-ne "pe viu" o amanta de profesie bine inclusa in societatea VIP, sub ochii nostri se petrec o multime de fapte si evenimente pe care le ignoram. Unele sint de-a dreptul magnifice, altele de-a dreptul ingrozitoare. Este impresionanta explozia tehnica, zilnic inregistrata, aparitia unor geniale solutii tehnice, este extraordinar cite un pas inainte in revolutia neincetata a farmacologiei sau magnifica este fulgerarea unei idei mari care se naste miraculos in mintea unui savant. Acestea sint, desigur, masuri ale timpului nostru; chiar o floare ivindu-se ca un mister, frumoasa si discreta, este un