Ma gindesc cum naiba a fost
posibil ca atitia romani sa se inghesuie sa ia teapa in escrocheria orchestrata de Sorin Ovidiu Vintu. Fratilor, nu este vorba de o banala
alba-neagra, atunci cind doi turisti nemti sint facuti la portofel de o gasca de tuciurii iuti de mina. Nu vorbim aici nici despre o
inselatorie ieftina, cu bilete la ordin false sau cercuri fara acoperire. Discutam despre 300.000 de romanasi trasi simultan in caramida.
Cred ca principala forta de atractie a fraierilor care au cotizat la teapa lui Vintu a constituit-o denumirea "afacerii". I-auziti cum suna:
Fondul National de Investitii. Geniala idee! Permiteti-mi sa si argumentez. In primul rind, pentru toti romanii, cuvintul fond avea o
rezonanta puternica. Inca de mic, omu' roman a avut de-a face cu fondul scolii, la care trebuia sa cotizeze lunar. Banii adunati acolo cica
erau folositi pentru cheltuielile curente ale clasei din care respectivul facea parte, deci era bine sa te dai la fond. Apoi, dupa ce s-a
marit, acelasi om roman a intrat in strinsa legatura cu fondul de rulment, fond care era intilnit atit in intreprinderi, cit si in
asociatiile de locatari. In concluzie, viitorii fraieri de la FNI aveau toate motivele sa aiba incredere intr-un fond. Aaa, si nu orice fond,
ci unul NATIONAL. Inutil sa mai precizez acum cit de tare reverbereaza omu' roman la cuvintul national (vezi cazul politicienilor care si-au
achiesat acest cuvant incarcat de emotie in titulatura partidelor lor). In sfirsit, ajungem la INVESTITII. O sintagma deloc familiara omului
roman pregatit sa ia o taca seculara, dar care suna bine in mintea tuturor. S
