STAPANII DOSARELOR LUI VOICULESCU. Misterul dosirii turnatoriilor se regaseste in lantul ofiteri SRI-sefi SRI-presedinte CNSAS.
Misterul dosirii succesive a legaturilor lui Dan Voiculescu, nume de cod „Felix”, cu Securitatea se pierde undeva in prima decada de dupa decembrie 1989. Personajele care au aprobat secretizarea fac parte din acelasi lant considerat responsabil si de alte asemenea gesturi.
In centru, cativa membri ai Colegiului CNSAS, in frunte cu Gheorghe Onisoru. Pe fundal, oamenii din SRI, in frunte cu cativa directori.
In noiembrie 2000, conform purtatorului de cuvant al SRI, Marius Bercaru, o comisie mixta SRI-CNSAS hotara secretizarea celor doua dosare „Voiculescu”, create in 1973-1974.
Director al SRI in acea perioada, Costin Georgescu deseneaza prima veriga din lantul dosarelor: „Incepuse predarea dosarelor la CNSAS. Ofiteri din fiecare sectie au determinat ce era de siguranta nationala”. Face o paranteza pentru a spune ca nu a vazut dosarul Voiculescu.
„Oricum, dat fiind ca Dan Voiculescu nu a candidat in 2000, inseamna ca dosarul nu a fost cerut atunci de CNSAS”, comenteaza Georgescu.
Dosarele erau analizate de o comisie SRI-CNSAS, care decidea ce e de siguranta nationala si ce nu, ce trebuia secretizat si ce nu.
Negociatorul Gheordunescu
Artizanul protocolului, din partea SRI, a fost adjunctul Mircea Gheordunescu. Nici el nu-si aduce aminte de dosarul „Voiculescu”. Din scaunul sau de consul la Milano, Gheordunescu da prima replica: „Nu stiu... chiar nu stiu... nu ma ocupam de arhive”. Se ocupau ori directorul plin, ori un adjunct...”.
A doua replica, dupa cateva minute: „Comisia analiza dosare nominale la solicitarile punctuale ale CNSAS, conform protocolului”. Concluzia lui Gheordunescu: arhivele erau de competenta directorului plin, care a si semnat protocolul.
Incheiat cu cateva luni ina
