Sudul, acel sud care a pierdut Razboiul de Secesiune si a trebuit sa renunte la sclavie, e considerat a fi fost singurul moment din

istoria Statelor Unite in care aceasta tara ar fi avut ocazia de a dezvolta o nobilime proprie. Charleston din Carolina de Sud, Savannah din

Georgia sint inca orase admirate pentru atmosfera nobiliara pe care o respira, iar locuitorii lor tin capul de afis cind vine vorba de

statistici privitoare la “cel mai manierat oras din Statele Unite”.

Dar Statele Unite in sine nu au avut o nobilime si nici nu au

incercat in mod programatic sa dezvolte una. Singurul indicativ al clasei de sus a fost si ramine inca banul, aici in tara tuturor

posibilitatilor. Ca ai sau nu educatie, singe albastru sau maniere elegante si gesturi bine studiate e mai putin important decit sa ai bani.

Banul da valoarea reala a unui individ si pe baza lui esti judecat din punct de vedere social. Sigur ca ici si colo, medicii, avocatii,

citeodata profesorii, sint recunoscuti drept categorii sociale de valoare, dar nu e niciodata clar daca judecata respectiva e bazata pe

diplomele, cunostintele sau aportul pe care si-l aduc numitele categorii la dezvoltarea sociala sau, din nou, pe banii - de cele mai multe

ori frumosi - pe care aceste categorii profesionale ii cistiga.

Am aflat de curind cu stupoare ca Romania anti-monarhica si anti-orice

aminteste de nobilime, mindrie a vechimii singelui si apartenenta la o clasa sociala selecta determinata in exclusivitate pe baza familiei, a

dezvoltat o noua “nobilime” autohtona, care se impopotoneaza cu inele cu pietre pretioase, isi inventeaza simboluri heraldice,