IN MEMORIA LUI VLADUT De ceva vreme am fost martora sau am participat la diverse discutii despre toleranta. In talk-show-uri, pe tot felul de forumuri, intre prieteni⦠Ca e vorba de minoritati etnice sau sexuale, ca e vorba despre intamplari nefericite (in care, cel putin teoretic, trebuie sa existe un vinovat ), ca este vorba despre caini sau despre nivelul de civilizatie pe care-l avem, despre orice problema - arzatoare sau principiala - ar fi vorba, discutiile urmeaza cam acelasi tipar. Se cauta vinovati, se judeca, se invoca toleranta - toate cu inversunare.
In apararea tolerantei s-au ridicat multe voci. "Foarte frumos!", mi-am spus eu si probabil la fel veti gandi si dumneavoastra. E un sentiment foarte placut sa poti fi tolerant, sa poti declara asta cu toata gura, cu tot sufletul. Te simti implinit si iubitor fata de toata lumea, indiferent de culoare, forma, obiceiuri sau stil. Intelegi si esti ingaduitor. Spre asta aspiram toti, nu? Ii priveam cu un respect deosebit pe cei care se afirmau toleranti, nadajduind ca poate voi deveni si eu intr-o zi mai buna, mai toleranta⦠pentru ca: iata, se poate!
Cam atat cu idealizarea.
Pentru ca dupa ce strabati o astfel de discutie realizezi ca toleranta este doar o vorba pusa bine pentru apararea propriilor principii sau pentru ca asa e de "bon ton". Si cel mai bine se poate constata acest lucru pe forumuri. Exista fel si fel de forumuri pe internet - ale publicatiilor sau forumuri alcatuite in jurul unei preocupari comune⦠Locuri in care oamenii se pot "intalni" virtual, isi pot spune pareri, pot povesti experiente, pot cere sfaturi, se pot plange⦠este un spatiu imens unde poti fi tu insuti (sub protectia unui nick), sau poti fi ce-ti doresti. (In principiu, eu cred ca oamenii care intra in discutii pe forumuri sunt sinceri, deoarece, fiind sub protectia anonimatului, este singura modaliate d
