In raportul prezentat in deschiderea celui de-al doilea congres al scriitorilor sovietici, din 1954, numele lui Serghei Esenin (1895-1925) nu este pomenit nici de bine, nici de rau. Nu este amintit deloc, cum nu sunt pomenite nici numele altor mari scriitori cu care astazi literatura rusa se mandreste. Serghei Esenin este cel mai mare poet rus modern, in el intrupandu-se perfect sufletul poporului sau. Din cei treizeci de ani de viata, mai mult de jumatate i-a petrecut in satul lui natal, Konstantinovo (astazi Esenino), din tinutul Riazan. Dupa ce i-a citit tarinei din versurile lui, aceasta l-a intrebat: "De ce sunt versurile dumneavoastra asa de triste?" "Asa e si Rusia, maiestate!" a raspuns poetul. Revolutia din Februarie Prima poezie a lui Esenin a fost publicata in jurnalul moscovit Mirok "Micul Univers", in 1914. S-a mutat la Petrograd in 1915, unde a inceput sa castige faima in saloanele literare. Acolo, i-a intalnit pe Aleksandr Blok, Serghei Gorodetki si pe poetul taranist Nikolai Kliuev, cu care a legat o stransa prietenie. In prima sa culegere de poezii, "Radunita" (1916), Esenin a scris despre viata arhaica a satului si despre cultura populara, "Rusia de lemn" a copilariei sale si credinta sa panteista in natura. Titlul culegerii se refera la ritualul funerar popular in "Comemorarea Mortii". "Maine sa ma scoli de timpuriu, / Lumina in casa mare aprinzand, / Pentru ca se spune ca va sa fiu / Un vestit poet rus in curand", prezicea Esenin in anul 1917. In primele sale poezii, Esenin vedea Rusia taraneasca, melancolica si romantica, si a adoptat rolul de profet-taran si lider spiritual. El a scris de asemenea poezii cu teme religioase. Hristosul sau era aparator al saracilor si discriminat. Leon Trotki spunea ca Esenin miroase a medievalism. Pe de alta parte, Ilia Ehrenburg spune, in memoriile sale "Oameni, ani, viata" (1960-1965), ca Maxim Gorki a fos