fiecare an, peste 500 de români îşi pierd vederea fără să aibă parte de această intervenţie.
Doar câţiva pacienţi, număraţi pe degetele de la o mână, au privilegiul să intre în sala de chirurgie. Statul alocă fonduri pentru operaţie, alocaţia unui nevăzător
costând
mult mai mult, dar banii rămân necheltuiţi, căci lipseşte corneea pentru transplant. Criza a început în 2001, când fostul senator PSD şerban Brădişteanu, pe atunci preşedinte al Comisiei de Transplant, a decis să întrerupă recoltarea corneei de la cadavrele neidentificate. De atunci, cu greu s-a mai găsit cornee pentru pacienţii români. În acest moment, listele de aşteptare se întind pe aproape un secol. În 2005, s-au realizat doar 6 operaţii, iar numărul celor care aşteaptă să-şi recapete vederea depăşeşte 500 de persoane.
Agenţia Naţională de Transplant, recent înfiinţată, a început să meargă prin spitale şi să convingă familiile să doneze organele rudelor aflate în moarte cerebrală. Fondurile şi personalul sunt însă limitate. Pacienţii care au bani pot merge în Ungaria sau la cabinetele private din ţară.
Scandalul corneei a făcut 3.000 de orbi
Până în mai 2001, exista un protocol între spitale şi Institutul de Medicină Legală, prin care se preleva cornee de la cadavre nerevendicate. Fostul senator Brădişteanu a decis să întrerupă acest acord, sub pretextul aplicării normelor europene. În decurs de 40 de ani de practică nu fuseseră înregistrate cazuri de îmbolnăviri secundare la cei care au primit cornee de la cadavre. În ciuda protestelor medicilor, decizia a fost de neschimbat. Abia după doi ani, în 2003, a fost reluat programul de transplant, dar numai de la donatori aflaţi în moarte cerebrală. Lipsa donatorilor a făcut ca în jur de 3.000 de oameni, după cum apreciază oftalmologii, să rămână fără vedere.
Vederea costă 2.000 de euro la p