Calatoriile ii circula prin sange. Are o familie cu gene CFR: bunicul avea microbul locomotivei, tatal a fost la randul lui sef de gara. Nu viseaza trenuri, de fapt nu viseaza absolut nimic. Niciodata. Doru Barbus, seful statiei Bucuresti Nord Calatori. Bunicul avea microbul locomotivei. Tatal lua pulsul mersului trenurilor. Mama dadea liber, dar pe bani, celor care aveau nevoi si dor de duca. Metabolismul lui este, de asemenea, dependent de glasul rotilor de tren.
Seful statiei Bucuresti Nord Calatori, Doru Barbus, a fost numit in functie acum doi ani, la numai 28 de ani. Este, probabil, unul dintre cei mai tineri sefi de gara din tara, iar de cand se stie, a stat aproape tot timpul in gara si s-a bucurat, asa cum se bucura un copil, atunci cand trenul suiera nervos si pleca hotarat spre destinatia lui favorita de vacanta: Satu Mare - Mangalia. Tren direct. O aventura de 16 ore si-un gol mare in stomac, datorat emotiilor ca marele convoi de vagoane il ducea direct la malul Marii Negre. Tot trenul l-a adus, in 1994, si in Capitala, cand a dat examen la Facultatea de Transporturi, sectia Tehnica Transporturilor. "Pe vremea aceea era singura de profil din tara si de-asta am venit aici", spune seful Garii de Nord Bucuresti; neintamplatoare alegerea de a urma Transporturile. Dupa terminarea facultatii, s-a angajat la Gara de Nord ca inginer. "Ai mei au fost ceferisti. Tata fiind sef de gara, in comuna Apa, judetul Satu Mare, mama casiera la agentia de voiaj din Satu Mare, am crescut pe langa gara si asta am vrut", desi recunoaste ca a avut o alternativa: ori ceferist, ori cadru militar (liceul militar din Sibiu). "Dar a aparut revolutia, in â89, si-atunci a cazut varianta asta cu liceul militar."
"De mic am stat foarte mult prin gara. Era, oricum, aproape de locuinta noastra. Pe vremuri imi placea sa merg si sa vad cum se incarca vagoanele cu nisip si
