Laurent Gaude, Soarele neamului Scorta, traducere de Daniela Boriceanu, Grupul Editorial Corint (tel. 021/222.19.49), 264 pag., 209.000 lei.

Cu o traditie de peste un secol, Premiul Goncourt are in Franta un prestigiu atat de mare, incat anuntarea, in fiecare toamna, a deciziei celor zece jurati e asteptata ca un eveniment nu doar in lumea literara. Intr-o tara in care se publica anual mii de romane, cu un punct de varf in septembrie, in ajunul primei selectii pentru marile premii (pe langa Goncourt, in noiembrie se acorda si alte premii importante: Renaudot, Medicis, Femina), aceste distinctii chiar au un impact considerabil in librarii. Goncourt-ul, de exemplu, propulseaza cartea premiata in fruntea listei de vanzari si o mentine acolo timp de cateva luni bune. Asta inseamna tiraje succesive care ajung la sute de mii de exemplare vandute in lumea francofona, solicitari de traducere, eventual de ecranizare, adica bani multi si pentru editor, si pentru autor. Din aceasta cauza competitia e acerba, in primul rand intre editurile care se lupta pentru profit. Nu spun ca cei zece jurati din Academia Goncourt ar fi coruptibili. Dar sunt ei insisi scriitori faimosi, publicati de edituri concurente - Grasset, Minuit, Albin Michel, Gallimard, Seuil - si e omeneste sa-si sustina institutia cu care colaboreaza. Urmaresc de multi ani romanele cu banderola Premiului Goncourt si nu o data am fost dezamagita. N-a fost cazul cu Le Soleil des Scorta de Laurent GaudE, premiat in 2004 - o fericita exceptie si fiindca editura la care a aparut, Actes Sud a lui Hubert Nyssen, nu face parte dintre slabiciunile juriului. E o editura cu un program axat in special pe traduceri din arii literare excentrice si care nu urmareste in primul rand succesul comercial (la inceputul anilor 90, Nyssen intentiona sa publice si o colectie de traduceri din literatura romana coordonata de Irina