In timpul ultimelor alegeri locale, cand unul dintre oponentii sai imi spunea ca Dan Carlan e tigan, facand trimitere la tenul mai inchis si la figura cam botita, i-am amintit de ramura nemteasca a familiei acestuia si de prestatia sa destul de coerenta, curatata de stridentele anilor precedenti. In plus, desi am fost neplacut impresionat de campania penibila a lui Carlan, pe care am criticat-o vehement, am convins destui prieteni sa-l voteze. L-am votat si eu, in ambele tururi, desi nu mai fusesem la vot din 1990. Si-am facut-o nu pentru ca Dan Carlan ar fi fost marele candidat, ci fiindca il consideram un rau cu mult mai mic decat Gheorghe Nichita.
Acum, la doi ani dupa acele alegeri, mi-am dat demult seama ca Dan Carlan, senator si presedinte al PD Iasi, e intr-adevar un tigan. Nu din punct de vedere etnic, fiindca asta n-are nici o importanta. Dan Carlan e tigan din punct de vedere psihologic. Si, in contextul acesta, nici macar nu e un tigan de calitate.
Vrajeala ("sa moara mama dac-am luat ceva"), smenul, ochii lacramosi (dar nu de la conjunctivita), teapa, vaicareala, cenusa-n cap, urmata de saritura parsiva la gat. Acesta e adevaratul Dan Carlan, dincolo de vorbarie, de cravata de senator si costumul de sef al PD.
Cand e intrebat de milioanele de dolari furate de la diferite banci, sare ca o piranda, se tanguie ca un ursar, se jura pe coviltir, si mai ca plange cu lacrami de cobzar batran, inghesuit de lumea rea si pizmasa. Dar n-a iesit niciodata, cu actele pe masa, ca sa demonstreze cu probe ca n-a furat nici de la Bancorex, nici de la Eximbank, nici de la alte firme.
Cand e intrebat de legaturile sale sulfuroase cu arabul dubios al clanurilor pesedisto-securiste de la Iasi, clipeste ca un puradel nevinovat, si-ti spune ca banii mai ca i-au cazut din cer, desi mai toata lumea simte duhoarea, atunci cand datornicul la arab se
