Vocea inconfundabila a muzicii de estrada si lautaresti, maestrul Gica Petrescu, "trubadurul fara varsta", a incetat din viata, ieri, la domiciliul sau din Bulevardul Regina Elisabeta. Parintele muzicii de petrecere, detinator al recordului de hituri compuse si interpretate de el - aproape 1.500 - implinise, in 2 aprilie, 91 de ani.
Ne-a lasat amintirea unei verve de neimaginat si vraja unui repertoriu ce se va stinge greu din memoria iubitorilor genului. Cine nu-i cunoaste melodiile «Casuta noastra», «Da-i cu spritu pan’ la ziua», «Fetite dulci ca-n Bucuresti», «Asta-seara nimeni sa nu doarma», «Du-m-acasa, mai tramvai»?
Intr-o cariera de peste sapte decenii, a reusit sa aiba tot ce isi poate dori in meserie un artist: mii de concerte, zeci de discuri, sute de emisiuni la radio si televiziune, turnee in lume.
A debutat la varsta de 18 ani, pe vremea cand era licean la Gheorghe Sincai. Cel care l-a remarcat si l-a lansat a fost compozitorul Ion Vasilescu. In perioada 1940-1944 a cantat in salile "Allhambra", "Gioconda" si "Boema". Restaurantul "Princiar", "Galeriile La Fayette", cazinoul din Sinaia il aveau permanent invitat. In anii `50, a cantat pentru Louis Amstrong, la Sala Palatului. L-a impresionat, cu melodiile sale, pe Yehudi Menuhin, elevul lui George Enescu.
A fost angajat, o perioada, al Teatrului Savoy, apoi al Teatrului "Constantin Tanase". Faima sa a ramas aceeasi si dupa 1989 , cand a lansat o serie de CD-uri: "Cu paharelu' dupa mine", "Eternul Gica" si "Greatest Hits", considerate lectii de onestitate profesionala. In 2001, Radiodifuziunea i-a decernat premiul "Interpretul care a dus muzica romaneasca in mileniul III".
In ultimii ani, sanatatea precara nu-i mai permitea sa iasa din locuinta sa decat foarte rar. Un sprijin considerabil l-a primit din partea UNITER, fiind totodata beneficiarul indemnizatiei de merit, luna
