Cine nu-si aminteste slagare precum "Du-ma acasa, mai tramvai", "Fetite dulci ca-n Bucuresti", "Garofita", "La crasma din Ferentari", "Casuta noastra", "Bucuresti, mai Bucuresti" si multe, multe altele cantate de cel care, iata, dupa ani si ani de cantec fie pe scenele lumii, fie la radio sau in restaurante, a incantat multe suflete. Acesta a fost Gica Petrescu. Si-a respectat menirea pana la capat. A iubit cantecul asa cum a iubit-o pe sotia lui, despre care vorbea cu multa pasiune chiar daca ea plecase de cativa de pe pamant, si astepta mereu sa ajunga langa ea acolo in ceruri. Iata, a ajuns. Cantecele maestrului Gica Petrescu au fost lacrima si bucurie, dragoste si insingurare, trecere si statornicie, strigat si tacere. A mai cazut o stea, poate alta se va naste... Gica Petrescu ramane o legenda a cantecului romanesc. Alexandru Arsinel: "Teatrul "Constantin Tanase" este in doliu. A murit unul dintre cei mai mari artisti, cel care a dus ani de zile portdrapelul muzicii usoare romanesti, cu cinste, demnitate, profesionalism si responsabilitate. A disparut, de asemenea, inca una dintre coloanele principale ale teatrului de revista, de divertisment, cel care nu putini ani a purtat cu demnitate titlul de artist al teatrului de revista. Colectivul teatrului, toti cei care l-au cunoscut pe nea Gica regreta din suflet disparitia lui si-i vor purta o amintire vesnica pentru tot ce a reprezentat el in muzica usoara si in viata Teatrului de revista "Constantin Tanase"". Viorel Gavrila: "Un artist pentru care cantecul si publicul au fost numai respect. Pe maestrul Gica Petrescu l-am cunoscut mai bine la un spectacol in care, ca dirijor al orchestrei Teatrului de revista Majestic din Ploiesti, l-am acompaniat. Era prin anii 1997-1998. Avea un auz muzical deosebit. Asta il facea sa stie exact ce se intampla in spatele lui in orchestra atunci cand canta ca solist. De-a lungul