Nu vreau sa ma gindesc citi oameni de cultura s-ar fi bucurat daca Bookfest ar fi fost un fiasco. Dar cind totul se termina cu bine, nu mai ramin decit regretele ca n-a fost si mai bine.

Acesta a fost refrenul celor care sperau ca Asociatia Editorilor Romani, in frunte cu Gabriel Liiceanu, sa dea gres cu prima editie a Bookfest. Micile imperfectiuni, inevitabile si la case mai mari si mai experimentate in intreprinderi de acest fel, nu s-au transformat in drame de parcurs.

Atmosfera tirgului a fost, nu numai datorita aerului conditionat, mai placuta decit la Bookarest si la Gaudeamus. Mult mai mult spatiu, ceea ce i-a inseninat, in egala masura, si pe expozanti, si pe vizitatori. Dar si o gindire rationala, unitara, aplicata intregului, astfel ca standurile n-au mai parut plantate cum s-a nimerit si dupa singurul criteriu al suprafetelor inchiriate la metru.

In cele din urma, disputele de tot felul care au avut loc intre edituri, chiar si intre cele care fac parte din A.E.R., si care au precedat aceasta prima editie a tirgului, daca nu s-au stins cu desavirsire, lucru imposibil la romani, fie ei si producatori de carte, au ramas undeva in culise, relativ departe de urechile ziaristilor.

Armistitiul orgoliilor si al nemultumirilor de tot soiul, care a tinut pe toata durata tirgului, mi s-a parut o premiera aproape la fel de importanta ca infatisarea occidentala a Bookfest. De obicei, la noi, de sub pojghita de europenism, sare la iveala cind ti-e lumea mai draga cite un conflict de raspintie, bine asezonat cu insulte si soldat cu ruperea temporara a relatiilor.

Poate or fi fost, mai prin spate, si asemenea conflicte. Dar nu s-au vazut. N-as vrea sa-si inchipuie cineva ca sint un adept al relatiilor ipocrite: din cind in cind o cearta zdravana face mai mult bine decit congelarea unor inamicitii in evitarea rec