Alexandru Lele crede ca singurul mod prin care poate sa revina in roba de procuror este acela de a-si continua atacurile, in spatiul public, impotriva celor care l-au incriminat penal si a celor care colaboreaza cu adversarii sai declarati. Este jalnic sarmanul, iar faptul ca a innebunit se vede deja cu ochiul liber.

In acest stadiu, nici 7 medici psihiatri nu-l vor putea convinge ca nu este Napoleon Bonaparte. De la un alcoolic notoriu nici nu ai la ce sa te astepti, chiar daca este in convalescenta de ani de zile. Delirium tremens nu se vindeca!

Nu ar trebui sa fie lipsit de interes pentru autoritatile competente, sub aspect criminologic si din punct de vedere al dreptului penal, modul in care se va rezolva problema victimelor colaterale ale actelor de coruptie comise de acest magistrat corupt. Atat a celor prejudiciate direct, cat si a tertelor persoane care au avut de suferit.

Dupa ce am vazut, de-a lungul anilor, cum poti fi, in acelasi timp, procuror, ziarist si analist al sistemului „ticalosit” (?!!), acum suntem confruntati cu o noua ipostaza a procurorului corupt.

Aceea de „cavaler al tristei figuri”, devenit martir si victima a atacurilor la „onoarea” si „buna reputatie” ramase dincolo de copertele dosarelor penale.

Ce ar mai putea face acum acest corupt de notorietate, care simte din nou pamantul sub picioare dupa incredibila „victorie” de la Bucuresti, decat sa stoarca lacrimile celor care au aplaudat „rezistenta” lui machiavelica la „facaturi judiciare”? Acum, cand Lele mediteaza in libertate la faptele sale, credem ca a venit timpul sa ne spunem si noi parerea!

Si anume ca procesul „Lele” a dovedit, inca o data, ca manipularea Justitiei este bine organizata in Romania!

Am ajuns oare in etapa co