Prezenta de ieri a presedintelui Basescu in fata parlamentului a fost, desigur, importanta prin ceea ce s-a spus, dar cu mult mai importanta prin ceea ce nu s-a intamplat sub marea cupola. Un fotoliu a ramas gol - si acesta a devenit cel mai greu mesaj politic al serii.
Pe fotoliul acela trebuia sa se afle seful guvernului, Calin Popescu-Tariceanu. Nu s-a aflat.
Se astepta - la fel ca mai toata lumea - ca presedintele sa critice dur situatia din departamentele coordonate de liberali, cum ar fi Sanatatea si Agricultura, si voia ca, prin absenta, sa arate ca respinge abordarea Cotrocenilor? Fusese prevenit ca presedintele va arunca vina pentru situatia din invatamant tot pe umerii premierului, nicidecum pe aceia ai ministrului Hardau, de la Partidul
Democrat? Sau - asa cum sustin unele surse - pur si simplu i-a fost frica de momentul in care camerele de televiziune ii vor fixa chipul, in plina ofensiva prezidentiala asupra redutei guvernamentale? Poate ca vom avea explicatiile necesare chiar din gura premierului.
Pana atunci insa, traim intr-o alta certitudine, mare cat China. Relatia institutionala dintre primul-ministru si presedinte s-a deteriorat grav. Simtisem acest lucru inca din zilele in care presedintele se afla internat la Viena.
Existasera atunci informatii potrivit carora Basescu a refuzat sa-l primeasca pe Tariceanu, venit in capitala austriaca la o conferinta a sefilor de guverne din Uniunea Europeana.
Presedintele si premierul ne-au asigurat insa ca in toata aceasta perioada s-au sfatuit telefonic in legatura cu problemele tarii si ca - lucrul cel mai important - relatia institutionala presedinte-premier functioneaza, in pofida unor posibile animozitati personale.
Acum insa, premierul a facut sa se ridice cortina si - vorba poetului - e foarte greu sa acoperi ce-ai dezvelit
