O lumina blanda, pregatind apusul de soare, cuprinde tot: Delta, campie, apa si pamant. Un drum ce taie aspru si adanc in campie urca usor spre acele turle ale unei manastiri, pe care le zarim chiar din drumul principal.
Acolo unde vantul bate numai de la rusi, cupolele argintii ale Manastirii Saon te atrag. Si te cheama. Sa descoperi sau sa redescoperi. Sa gasesti sau sa te regasesti. Sau sa cunosti viata monahala a celor 40 de calugarite care traiesc simplu, firesc .
PESCARITE. Maica Ecaterina este ghidul nostru in lumea monahala de la Saon, din Balta Saonului, de unde provine si numele manastirii. Deapana lin povestea Manastirii si a maicutelor. Este la Manastirea Saon din 1983, iar cele 40 de maicute de acum, sau alte 20 de acum 10 ani, sau poate 40 peste alti zece ani au fost, sunt si vor fi lumea sa. Asa aflam ca unele maicute se ocupa de gradinarit, altele se ocupa de stupi, iar altele de pescuit. Caci la Manastirea Saon exista doua maicute dibace in ale pescuitului. Atunci cand multi pescari se intorc pe la casele lor, cand luna mai are putin si isi face aparitia pe cerul Deltei, dupa vecernie, cele doua calugarite isi pregatesc ustensilele pentru pescuitul din zorii zilei urmatoare. Apoi dimineata, cand cocosii nici macar nu s-au dezmeticit, iar pescarii ocazionali nici n-au apucat sa-si termine visul in care au prins un crap de 12 kilograme, cele doua calugarite se urca in barca, isi iau navoadele si pleaca pe Dunare. Nu prea departe si nu pentru mult timp, pentru ca trebuie sa se inapoieze pentru slujba matinala. Seara urmau sa se intoarca pentru a-si lua navoadele cu "captura" pentru cateva zile. Din pacate, in perioada scurta in care am poposit in Delta Dunarii, cele doua calugarite nu ieseau in larg pentru pescuit. Pestele era suficient pentru calugarite, iar pamantul trebuia lucrat si era nevoie si de ajutorul lor.
STRUTII DIN SAON. F
