Aici poti ucide, trada, fura, insela doar pentru ca, atunci cand ajungi acasa OM MARE de la Bucuresti, sa urli sus si tare cat de rai sunt bucurestenii, cat de fara inima sunt, cat de curve. Te apara mica localitate de unde ai fugit si pentru ca te-ai intors acasa te iarta si-ti spala toate pacatele. E micut Bucurestiul, tare micut. Numai orbii nu reusesc sa vada asta si doar prostii se pot rataci prin el. Cu toate astea, te pacaleste usor marele oras micut. Te atrage cu luminile lui, cu strazile lui intortocheate, cu multele masti ce-i ascund chipul si pe care le intalnesti zi de zi mereu altele, mereu aceleasi la fiecare colt de strada. Te ascunde in fiecare masca ce o poarta fara ca tu sa-ti dai seama ca la randul tau devii fara voie una din masti cu ajutorul careia pacaleste un altul si un altul, furandu-i visele, viata, sufletul.

Unul, doi prieteni, cateva locuri prin care-ti regasesti amintirile si cam atat. Apoi ajungi la centura, la periferia propriei vieti, dupa care, gata, ai terminat turul. E un oras ca o viata de om si de prea multe ori, cu prea multi, se intampla sa ajunga repede la bariera tot cautand "scurtatura".

E micut Bucurestiul, insa doar aici poti face cate ceva cu viata ta. Sfanta vanitate! Nu ai de ales daca vrei asta cu adevarat! E mare, frumoasa si atragatoare promisiunea, ca o reclama luminoasa ce straluceste pe vreun bloc scorojit, luminand noaptea in culori tampe.

Multi vin aici incarcati de vise, sperante, idealuri si se ratacesc. Nu-si mai amintesc de ce au venit aici, ce cauta si incet se transforma, devenind la randul lor o parte din oras. E locul unde nimeni nu e al cuiva, toti apartin marelui NIMANUI si asta permite si iarta toate pacatele, toate nelegiuirile de neimaginat acolo acasa, undeva prin tara, prin alt loc micut pastrat cu sfintenie in inima.

Sunt tare rai bucurestenii! Curve! Toti spun asta, d