Tantarii bruiaza imaginatia ratacita prin stuf in cautarea unui cuib cu pui de lebede, zborul pelicanilor se poticneste in teama de a nu mai vedea apa calda pentru zile bune... E clar, nici anul acesta nu luati in calcul un concediu la gurile Dunarii.
Va mai aduceti aminte cum erau drumetiile cu rucsacul in spinare, dormind unde va prindea seara sau unde va susura mai bine paraiasul? Ce vremuri... Nu se mai poate. Nu puteti cara "pemparsii" atata drum, nici doamnei nu-i convine sa umble pe jos ore in sir si, recunoasteti, burtica de azi apasa mai greu pe gleznele trecute de vremea meciurilor de baschet din curtea scolii... E atat de comod sa coborati din masina in fata hotelului de pe faleza, la trei minute de valuri, deasupra barului; sau in curtea pensiunii la care, pe langa bulzul cu tuica de casa, piscina si cocteilul va permit tot luxul marelui oras.
BRAMBURA. Inchideti acum ochii. Sunteti la hotel. Camera cu doua paturi, cabina de dus si vedere spre plaja. Sala de mese, terasa, ring de dans. Televiziune prin cablu. Sezlonguri rad in soare. Se aud valurile, se vad pescarusii. Caldura mare afara. Aer conditionat inauntru. Barul e deschis tot timpul. La scara insa nu mai e parcarea in care v-ati lasat masina. Cateva salupe asteapta, cuminti, sa demonstreze hotelului ca nu e suficient sa fii mare. Nu vedeti legatura... Pai, doamnelor si domnilor, deschideti ochii larg: hotelul dumneavoastra nu mai e de multa vreme acolo unde v-ati lasat masina. A plecat. Cu dumneavoastra cu tot. Pe Dunare in jos. Si va acosta unde doriti. Langa un plaur din care, cand si cand, isi scutura spre cer aripile un cormoran; nu mult, doar cat sa-si faca elan pentru a plonja fix intr-un peste inconstient, ratacit in campul sau vizual. Si toate acestea, sub ochii dumneavoastra, tradand fascinatia. Fiti sinceri: la hotelul din Neptun nu ati fi vazut un stol de grauri fraierind un
