Congresul Internaţional de Cardiologie a adus în prim-planul lumii medicale două aspecte foarte importante pentru societate. Chiar dacă supoziţiile vor continua, realitatea demonstrează că lucrurile nu s-au schimbat aproape deloc în ultimii şase ani. Nici în mentalitate, nici în sistem.
Hajdu Gabor şi-a adus aminte la Târgu Mureş că a putut pune accent pe dotarea cu aparatură performantă a clinicilor de cardiologie după ce premierul de atunci, Radu Vasile, a suferit un accident cardiovascular şi a trebuit să fie îngrijit într-un spital din Bucureşti. De atunci au trecut mai bine de şase ani, dar alte specializări, care nu avut pacienţi celebrii, au rămas la mila ministerului sau a autorităţilor locale.
Mult discutata hernie a preşedintelui Băsescu a devenit în aceste condiţii un déja vu. Deşi nu sunt genul, aş pune un pariu simbolic că, din acest an, clinicile de profil o vor duce mult mai bine. Drept urmare, este tragic să constaţi că ai susţinere politică doar dacă un coleg de guvernare are o problemă de sănătate. În acest caz, ţinând cont de multitudinea de specialităţi medicale, ar trebui să fii un ministru cu noroc ca ai tăi colegi de guvernare să sufere fiecare de o altă boală. Metaforic vorbind. Probabil că simţul civic şi conştientizarea sănătăţii ca fiind o prioritate naţională ar putea oferi un pic de ajutor reformei.
A doua problemă, eternă pentru sănătatea românească rămâne prevenţia. Care, în condiţiile în care trăim fiecare, cu stres, agitaţie şi probleme, ar trebui făcută la cel mai înalt nivel. Momentan, însă, prevenţia în medicina românească se află la un timid început. Care are şi el nevoie de fonduri. Care însă nu pot rămâne pentru totdeauna timide.
PS: Şi, apropo de inimă, ce a fost oare în mintea autorităţilor române când au anunţat la televizor că un soldat a murit, fără ca, în prealabil să îi anunţe familia. Probabi
