Inexplicabil. Nu stiu daca unul dintre meciurile de luni a avut un parfum mai special sau daca toata treaba se intampla pentru ca faza grupelor se apropie de sfarsit. Ce stiu e ca ieri, tam-nesam, dupa parerea mea, am tot auzit vorbindu-se despre meciul Armenia - Romania. Inexplicabil. Nu stiu daca unul dintre meciurile de luni a avut un parfum mai special sau daca toata treaba se intampla pentru ca faza grupelor se apropie de sfarsit. Ce stiu e ca ieri, tam-nesam, dupa parerea mea, am tot auzit vorbindu-se despre meciul Armenia - Romania. Pe-atunci ma interesa fotbalul chiar mai putin decat acum, asa ca amintirile legate de jocul cu pricina sunt ca a fost 1-1, iar Iordanescu si-a dat demisia. Oricum, rani vechi s-au redeschis, amintirile s-au si au rascolit si, pe cand ucrainenii inscriau gol dupa gol in poarta bietilor sauditi, in jurul meu se urla despre lotul romanesc de acum un an jumate si despre cum trebuia convocata o echipa din Divizia A in loc sa se incropeasca nationala cu jucatori care nu se cunosc. Cica Sportul Studentesc putea sa bata fara probleme Armenia, si atunci Romania s-ar fi calificat pentru baraj. Pe urma amintirile au inceput sa chinuiasca si mai tare, pentru ca a venit vorba despre meciul cu Danemarca. Mi-l amintesc si eu. Cand au egalat danezii, fratele meu a iesit din casa si a inceput sa urce si sa coboare in fuga scarile de la bloc. Nu l-am inteles, dar, cu mintea de acum si cu ce am auzit zilele trecute, nu mi se mai pare asa un gest extrem. Iar eu stiu de altul ca a dat de pamant cu televizorul din sala de mese a unitatii militare unde facea nu stiu ce stagiu si i-a amenintat cu bataia pe cei care au tresarit fie si o secunda la gandul ca i-ar putea raporta fapta. Nu stiu exact cum s-a musamalizat cazul, dar baiatul e bine-mersi acasa si tocmai mi-a comandat un tricou oficial al Germaniei, cu numele lui Schweinsteiger.

Cam p