GURMANDUL IN BUCATE Tarabe pline cu fructe. Undeva mere, in alta parte pere, portocale, banane, cirese... Un adevarat curcubeu al fructelor, ce ne cheama cuminti si parfumate sa le incercam. "Luati, ca ale mele sunt cele mai dulci", incearca o doamna cam la vreo 60 de ani, tinand in mana doua portocale, sa ma ispiteasca ori de cate ori trec pe langa ea.
Deja ma recunoaste! Stie ca imi plac la nebunie fructele. Insa, trebuie sa va marturisesc ca dintre toate, slabiciunea mea sunt capsunele. Nu ma pot abtine sa trec si sa nu cumpar macar cate o jumatate de kg.
"Boala" mea legata de capsuni este una veche. Mi se trage de la bunica mea, Dumnezeu s-o odihneasca, care cum prindea un loc liber in gradina il cultiva cu aceste "delicii rosii", asa cum le spuneam noi. Spre bucuria noastra, a nepotilor! De cum incepeau sa se parguiasca, dadeam fuga in gradina si umpleam cosuletul cu micile delicatese. E o bucurie ce nu se poate descrie in cuvinte. Si, culegand prima capsuna, simteam un fior de pacere. Le presaram apoi cu putin zahar, cu smantana, dupa care le amestecam bine. Si... apoi nici nu mai are rost sa va povestesc ce era la gura noastra! Parca nu mai mancaseram de cateva zile bune!
Am ramas si acum cu amintirea acelor momente deosebite. De multe ori ma surprind trecand prin piata si, oricat de grabita as fi, ma opresc. Culoarea rosie a capsunelor, parfumul lor delicat ma "teleporteaza" parca intr-o alta lume. Simt, ca si cum s-ar intampla astazi, mirosul dulceturilor pe care bunica le pregatea in tuciuri mari, in cuptorul din curte. Dupa ce era gata, o lua de pe foc si lasa putin dulceata "sa-i iasa sufletul". Eu insa nu eram de aceeasi parere. Caci atacam imediat ceaunul si infulecam o portie zdravana.
O vorba inteleapta spune ca "daca ai inima buna, atunci tot ceea ce cultivi va iesi inzecit". Iar bunica mea cunostea parca tainele naturii, caci
