In discursul din Parlament, Traian Basescu a cazut in propria-i capcana, uzand si chiar abuzand de o retorica facila si ultra-populista. Parca uitand ca e presedintele tarii. Ca a fost seful Aliantei D.A. si cel ce a injghebat Coalitia, apeland la udemeristi si, mai ales, la “solutia imorala” care ajunsese in Parlament in carca PSD. Ca tot el este cel care a incredintat guvernarea lui Calin Popescu Tariceanu.
Altfel spus, detasandu-se cu totul de raspunderea sa pentru evolutiile politice, economice si sociale. Ce am aflat, deci, de la seful statului? Am aflat ca mai nici un domeniu nu merge bine in Romania. Populatia o duce prost. Problemele din Sanatate sunt neglijate de un minister blocat, iar pachetul de legi al lui Nicolaescu e in buna masura o improvizatie, daca nu o porcarie. Educatia se confrunta cu probleme grave, din cauza subfinantarii. Justitia e minata de lipsa de profesionalism si de integritate. Agricultura afecteaza credibilitatea tarii. Etc. Din cap in coada, discursul e o diatriba la adresa Guvernului si mai cu seama a premierului, care l-a mai si ofensat pe presedinte, neostenindu-se sa-i acorde o ora spre a-l asculta.
Inversunat contra lui Tariceanu, Traian Basescu a vorbit nu ca primul ales al natiei, ci ca un simplu alegator, facand simple constatari cenusii si neasumandu-si nici o infima participare la esecuri. A dat astfel cum nu se putea mai bine si mai calificat glas frustrarii unor alegatori care, votandu-l pe el si pe colegii sai portocalii, constata acum ca s-a cam ales praful de programul de guvernare. Are dreptate, dar, luat de suvoiul constatarilor, iarasi uita ca, de curand, aprecia Guvernul ca fiind cel mai bun de 16 ani incoace. Caldura mare!
