- Diverse - nr. 121 / 22 Iunie, 2006 Presimtirile rele ale oamenilor incepusera sa prinda contur. Pe la ora 22.00, in casa parohiala se gaseau preotul, sotia lui, cei trei copii ai sai, doua fete si un baiat, o fata care lucra la ei, Sara, unguroaica; au mai fost adusi, luati pe sus, din asternuturi, fara sa-i lase sa puna ceva pe ei, sa se incalte, Ioan Gurzau (fiul unui fost primar), sotia lui, gravida in luna a noua, alti soldati s-au dus acasa la invatatorul Gheorghe Petrea si, cum nu l-au gasit pe el, le-au arestat pe sotia invatatorului, pe mama ei, femeie batrana, si pe fiica lor de 5 ani. Toate aceste persoane au fost duse in casa preotului Bujor. In acelasi timp, in sat, soldatii, care stiau ce se pregateste, trageau cu arma unde nimereau, urlau ordine ca oamenii sa nu indrazneasca sa iasa din casa. Crezand ca sunt acoperiti de intuneric si de zgomotul impuscaturilor, la casa preotului a inceput macelul. "Noaptea, pe la ora 22.00, s-au auzit primele impuscaturi de arma dinspre casa preotului. Unii locuitori, mai curajosi, au iesit din casele lor si, uitandu-se in directia de unde se auzeau impuscaturile, au observat ca toata casa preotului era puternic luminata si au auzit strigate disperate, amestecate cu detunaturi de arma" _ avea sa povesteasca peste ani Corneliu Muresanu, cumnatul preotului Andrei Bujor. Tot satul a fost cuprins de groaza, pentru ca oamenii intelesesera ca nu se mai poate face nimic. Ascunsi de intuneric, unii s-au refugiat in padurile din jur, altii au fugit in Romania, granita fiind foarte aproape. Tipetele, rugamintile, suferintele victimelor nu au inmuiat cu nimic inimile soldatilor horthysti. Spre dimineata s-a lasat o liniste grea. Oamenii din sat statusera ascunsi prin paraul care trece prin apropierea casei preotului, dar fusesera neputinciosi. Cu mainile goale nu ar fi putut opri nebunia ce se instalase in mintile ungurilor.