Pe vremea cind textele din volumul Agresiuni, digresiuni nu erau articole de carte, ci doar cronici la ziar, l-am citit pe C. Rogozanu, de foarte multe ori, cu entuziasm nedisimulat. Avea un ton muscator si curajos care il diferentia de majoritatea colegilor de critica literara. Analizele sale au contribuit, fara doar si poate, la conturarea unui „spatiu alternativ“ al culturii romane. Purtarea lui, deloc reverentioasa, fata de „monstrii sacri“ ai culturii romane (Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Nicolae Breban, Octavian Paler, Alexandru Paleologu) l-a adus, deseori, in epicentrul unor polemici si dispute in care criticul a avut parte de reactii disproportionate si agresive. A fost, de multe ori, atacat pe nedrept, pus sa suporte cele mai dure epitete. La vremea acelor polemici, C. Rogozanu a infruntat oprobriul establisment-ului literar si a continuat sa scrie. Cum rumoarea polemicilor s-a mai stins, ar fi vremea recapitularilor.
Asa s-a nascut volumul Agresiuni, digresiuni, care este o culegere de articole de critica literara publicate de C. Rogozanu in perioada 2000-2005, in Romania literara, Observator cultural, Suplimentul de cultura (la care se adauga un text din Dilema si un altul din Apostrof).
Noutatea volumului este prefata, intitulata Argument, unde C. Rogozanu isi prezinta crezul de critic literar si reaminteste oamenii (Ion Bogdan Lefter, Nicolae Manolescu) care l-au incurajat sa publice, i-au dat incredere si i-au sustinut libertatea scrisului. C. Rogozanu a urmarit, de-a lungul ultimilor sase ani de cind publica in reviste literare, sa-si construiasca o atitudine: „Credibilizarea actului critic contemporan doar asa se mai poate face. Cu alte cuvinte, sa redescopere cumva forta ingenuitatii critice, a nemultumirii fundamentale fata de inertii, a misiunii individuale, artistice pina la urma, pe care si-o asuma cind doreste sa foloseasc
