Care au fost punctele de atractie ale Institutului Francez, politica dumneavoastra de atragere a oamenilor la Institutul Francez?

Politica noastra, nu numai a mea, dar si a predecesorilor mei, este de a ne proiecta cit mai mult in afara Institutului, in afara zidurilor lui, de a lega parteneriate culturale cu institutiile si cu actorii culturali din Bucuresti, pentru a face cit mai mult parte din cultura Capitalei. Institutul Francez este un simbol, o emblema si in el se intimpla multe evenimente. De cind nu mai este un refugiu pentru cultura, el trebuie sa fie o institutie deschisa si sa se proiecteze in viata culturala a cetatenilor din Bucuresti.

Aceasta a fost prima mea preocupare, de a putea participa la evenimentele culturale organizate de institutiile romanesti (Festivalul de Jazz, Festivalul de Teatru „I.L. Caragiale“ etc.). Filmele francofone si franceze le proiectam si in alte sali de cinema, nu numai la Sala „Elvira Popescu“. Participam la evenimente care se petrec in piete publice sau in parcuri, ca de exemplu La Fête de la Musique. Am organizat expozitii la Muzeul National de Arta Contemporana, la Muzeul National de Arta – expozitia Umbre si Lumini, iar in septembrie vom organiza expozitia Bourdelle. Bineinteles, pentru a atrage publicul in sfera culturala franceza, proiectam la Sala „Elvira Popescu“ filme in fiecare seara, am adoptat o politica de invitatii pentru a putea atrage cit mai mult public, tineret. Am pus accentul, de asemenea, pe cursurile de limba franceza, am vrut sa sporim numarul de profesori de limba franceza materna si in doi ani am ajuns sa inmultim cu patru acest numar al profesorilor de limba franceza. intr-adevar, cursurile de limba franceza sint din ce in ce mai apreciate de publicul roman si numarul elevilor la cursuri a crescut cam cu 20%. O alta preocupare pe care am avut-o a fost o mai mare comunicare cu pub