Regizorul francez de origine romana Radu Mihaileanu a venit recent la Cluj, la invitatia Festivalului International de Film Transilvania (TIFF). Desi mai participase anterior la alte doua festivaluri autohtone (DaKINO si Marea Neagra), acum a fost pentru prima data membru al juriului, rol pe care il indeplineste frecvent in competitii din strainatate. insa la Cluj Radu Mihaileanu a fost mai mult decit atit: dupa ce ziua participa la obositoare vizionari si dezbateri, in fiecare seara regizorul era sufletul petrecerilor TIFF-ului. Am tinut sa-i smulg citeva declaratii, despre Festival si nu numai, dupa Gala de inchidere, si am reusit s-o fac de pe la orele 3-4 din dimineata urmatoare.
Dar asta, cum puteti observa, nu i-a influentat cu nimic receptivitatea sau inteligenta raspunsurilor. Puteti observa si cum reputatul regizor francez vorbeste despre cineastii romani la persoana intii plural...
Cum a fost competitia TIFF-ului?
Buna, puternica; chiar nu-mi aduc aminte sa mai fi fost intr-un juriu de festival si sa fi avut in competitie atitea filme bune, incit sa ne fie foarte greu sa alegem. Pina la urma, sintem destul de multumiti cu palmaresul si avem un singur regret: e trist ca filmul lui Catalin Mitulescu, Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii, n-a luat nimic. Am vorbit mult despre asta cu toti membrii juriului, pentru ca la toti ne-a placut foarte mult filmul lui…
Atunci de ce nu i-ati acordat macar o mentiune?
Pentru ca aveam deja doua mentiuni speciale, care fusesera decise inca din timpul saptaminii si care amindoua aveau importanta lor. Este vorba de un film egiptean (Cladirea iacubiana de Marwan Hamed), care prezinta societatea musulmana cu foarte multa libertate si trebuia sa marcam curajul regizorului din punct de vedere artistic si politic, precum si de un documentar italian (Viva Zapatero! de Sabina Guzzanti), ca
