Printre titlurile de presa de la inceputul saptaminii nu s-a remarcat cel privind faptul ca duminica dupa-amiaza Marea Adunare Secuiasca de la Ditrau a adoptat o rezolutie privind autonomia Tinutului Secuiesc. Vadim insusi era ocupat cu aniversarea a 15 ani de existenta a PRM, astfel ca nu am avut ocazia sa-l auzim luind pozitie fata de evenimentele din Secuime (sau poate el a luat pozitie si nu a fost prea bagat in seama).
De fapt si de drept, pe linga scandalul „Felix si Securitatea“, gafele legate de subiectele pentru capacitate (sau cum s-o mai numi ea acuma)si discursul presedintelui Basescu in fata Parlamentului, reuniunea la iarba verde a secuilor dornici de autonomie (adica, dupa cum afirma Csapo Joszef, de respectarea promisiunilor de la 1 decembrie 1918) este, desigur, pe moment, de mult mai mica importanta, mai ales ca UDMR-ul s-a ferit sa-i dea girul, tratind-o cu indiferenta si raceala.
Coincidenta face probabil ca tot duminica locuitorii Cataloniei sa voteze in proportie de peste 50% pentru transformarea regiunii cu capitala la Barcelona intr-o regiune autonoma. Fara riscul de a forta asemanarile, situatia poate fi considerata (pina la un anumit punct, desigur) similara, mai ales ca majoritatea spaniolilor sint, ca si majoritatea romanilor, impotriva acestei masuri.
Chiar daca in discursul sau de luni, atunci cind s-a referit la situatia minoritatilor din Romania si la ameliorarea ei, presedintele Basescu a pomenit doar minoritatea rroma, problema Tinutului Secuiesc nu este complet rezolvata. Fata de acum citiva ani, diferentele sint, e drept, majore. Cu toate acestea, nu trebuie uitat ca la 15 martie anul acesta, discursul lui Marko Bela s-a apropiat foarte mult in ton si vehementa de cel al liderilor maghiari radicali. Pe atunci vicepremierul, mai ocupat acum cu problemele din educatie, afirma: „Ceea ce inaintasii nostri au pi
