Mihai şi Claudia au început prin a schimba modul in care îşi dădeau bineţe şi se despărţeau. Din acel punct nu a mai existat dimineaţa strigătul " Am plecat" când el se afla în drum spre uşă, şi nici salutul ei distant "Bună", lansat din bucătărie când el se întorcea acasă, la sfârşitul zilei. Amândoi au convenit că, din acel moment, pentru a-şi lua rămas bun şi a se saluta la întoarcerea acasă, trebuie să se oprească din ceea ce fac, să se uite unul la altul şi să se îmbrăţişeze.

Psihologul i-a învăţat cum să cerceteze care sunt cauzele mai adânci ale nemulţumirii şi temerilor lor. Claudia a ajuns să-şi dea seama că teama ei cu privire la faptul că Mihai nu ar fi capabil să aibă grijă de copii îşi avea rădăcini în sentimentul de divizare încercat în copilărie când mama ei ar fi dorit ca ea să zâmbească drăgălaş şi să nu îşi manifeste niciodată vreo nevoie personală, iar tatăl ei, mai pretenţios, ar fi dorit ca ea să îşi folosească mintea. Mihai a învăţat că teama lui de respingere îşi avea sursa în relaţia cu tatăl său, care era totdeauna prea ocupat cu munca lui pentru a-i acorda lui Mihai sau mamei sale mai multă atenţie.

Psihologul i-a primit pe Mihai şi Claudia timp de 14 şedinţe, timp în care relaţia lor s-a îmbunătăţit semnificativ.

În loc să aştepte unul de la altul să îşi ofere reciproc atenţia, Mihai şi Claudia au învăţat cum să-şi creeze intimitatea, cum să negocieze dacă atenţia pe care o doreau era cerută într-un moment nepotrivit. Au învăţat că dacă unul dintre ei este realmente ocupat sau obosit, nu-i nici o problemă să spui " nu pot acum, dar ce-ai zice peste o oră?" Au învăţat să accepte acest răspuns amândoi. În acelaşi timp soţii au început să petreacă mai mult timp împreună, ca un cuplu.

Asemenea mărunte schimbări au dus la rezultate nebănuit de mari. Asta s-a petrecut pentru faptul că Mihai şi Claudia ţineau îndeajuns