Cu volumul Covorul cu scorpioni (Editura Polirom, 2006), Gelu Ionescu depune una dintre cele mai puternice si mai aspre marturii despre comunismul romanesc si lasitatile intelectualilor din acea vreme. Cartea submineaza mitul „rezistentei prin cultura“. Subintitulat Douasprezece fragmente memorialistice, Covorul cu scorpioni reaminteste ca libertatea anilor ’60, atit de laudata, a fost una ciuntita; nu puteai sa publici orice, „spectrul autocenzurii“, numit de Gelu Ionescu „corbul cel negru“, statea „gata sa croncane si sa-mi paralizeze un gind sau o fraza, gata daca sa nu te faca sa minti, macar sa te impiedice de a spune adevarul in intregime. Si mai ales sa-ti paralizeze datoria de a te impotrivi fatis unui regim si unei ideologii pe care le detestai si le criticai intre prieteni“. Tacerea din Romania, Gelu Ionescu a incercat sa o rascumpere vorbind, din 1982 pina in 1995, la Radio Europa Libera. Saptamina trecuta l-am invitat pe Gelu Ionescu in redactia Observatorului cultural.
De ce Muntele vrajit este una din cartile dvs. de capatii?
Am avut o aventura cu aceasta carte. N-am putut sa o citesc, imi aducea aminte de moartea tatalui meu.
Cind ati incercat sa o cititi?
in 1969 sau 1970. Aparuse editia romaneasca. Uneori, cind citesti o carte, ea te face sa uiti o mare durere. Si eu doream sa citesc Muntele vrajit ca sa ma eliberez.
Ce era in roman care va amintea de tata?
Tatal meu a murit de cancer la plamini, a murit sufocat, asa cum mureau si unele personaje.
L-ati vazut murind?
Am fost acolo.
Si de ce doreati sa cititi Muntele vrajit?
Cartea vorbeste despre sfirsitul unei lumi. Cind incepe Primul Razboi Mondial, Hans Carstorp dispare in multime, fara sa stie daca a murit sau n-a murit. E despartirea lui de o lume – la belle époque. Primul Razboi Mondial a insemnat