Vineri, 5 mai 2006, în România literară, criticul Tudorel Urian semna articolul, foarte interesant, despre poeziile recent apărute ale fostului ministru liberal Valeriu Stoica, din anii trecuţi, astăzi mare avocat activ, specializat în drept civil.
A fost o puternică surpriză pentru mine. Mai cu seamă având o râcă personală faţă de politicienii cu veleităţi literare, abuzivi, caraghioşi. Ca Radu Vasile, de exemplu, domnul cu ghiul şi cu mustaţă ŕ la Pristanda. Ca şi celălalt domn,... domnul falş în toate, prim secretarul de partid Ion Iliescu, - de alde Năstase, cu mătuşica, nu mai vorbim...
Dacă, vreo carte, azi, mâine, va scrie şi căpitanul vorbăreţ de petroliere pântecoase,... Cicerone,...hâââ!... Traian Băsescu, slăbiciunea mea de acum vreo doi ani, stinsă de când cu sfântu gigi... nu mai îmi rămâne nimic de făcut...
Surpriză, prin urmare, deoarece fostul ministru liberal al împărţirii dreptăţii, Valeriu Stoica, prieten statornic, bărbat serios, cultivat, pătrunzător, îşi publică, sub titlul simplu, sincer, Istorii duminicale, versurile scrise de mult de tot, în anii studenţiei, de care habar nu aveam, o discreţie desăvârşită împiedicându-l să-şi trădeze talentul, - când poeţii, se ştie, fac mult tapaj pe chestia asta, şi dacă nu au - talent, vreau să zic.
Nici criticul Mircea Scarlat, regretatul, amicul său cel mai bun din juneţe, fiindu-i ca un frate, nu-i dezvăluise taina...
La vârsta aceea tânără, în studenţie, Valeriu admirator al lui Ştefan Augustin Doinaş, decide cu luciditatea viitorului liberal,... mai liberal şi decât Tăriceanu şi decât prietenul acestuia, Patriciu... decide, prin urmare, să fie numai avocat, - poeţi rămânând în continuare Rimbaud... Rilke... Nichita...
Şi nici nu va mai fi, public, poet continuând însă să fie, în secret, cu modestie, prin
