Pîrga

Poetul - pîrga cuvintelor

început de rod o nouă naştere ultima -

coroana de slavă a poemei altoiul

trunchiului de pămînt al poemului în putrezire

naştere din naştere

putrezirea înviată de neputrezire

lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt -

pe fruntea poetului săpată forma literei T

mereu adîncindu-se

în palma mîinii lui drepte ivită rana

încet deschizîndu-se

întîiul rod - deodată cu pîrga

Fuiorul

I

Stătea ascuns în lanul de cînepă

din grădina casei de la doclin

de tălpile de copil se prindea

pămîntul reavăn răcoarea lui

dacă (abia) îi stîmpăra sîngele înfierbîntat

verdele crud al cînepii tinere

îi colora ochii tineri cu care vedea

lumea visată şi cerul albastru

era verde crud precum snopii de cînepă

puşi de bunica la murat ascunşi sub mal

în apa rece şi limpede înverzită şi ea repede

de picioarele lui şi ele prea tinere

sub care-i strivea într-un dans nici azi înţeles

era verde crud un verde închis

de la tălpi pînă la creştet

cu toate că atunci părul lui de copil

avea culoarea aurului ca al mamei sale

cînd l-a născut

II

ascuns în lanul de cînepă

din grădina casei copilăriei

chema roiul de viespi şi privea cerul albastru

culcat pe spate în răcoarea cînepii

vedea mai bine lumea visată

prin crăpătura ochilor lui verzi

mai cruzi ca verdele crud al cînepii

cînepa - pîrga puterilor cuvintelor sale

în tinereţe

III

cine mai cheamă astăzi oare cuvîntul la el

se auzi gîndind deodată cu voce tot mai puternică

şi crezu pentru o clipă că sîngele verde crud

de odinioară al copilăriei

va fi fuiorul în car