La vremea bataliei pentru sefia noului Colegiu National de Studiere a Arhivelor Securitatii, toate masurile luate de guvernul Tariceanu au fost binecuvântate drept temeiuri pentru o schimbare radicala in prestatia institutiei. Jucând teatrul supunerii fata de indicatiile prezidentiale, SRI proclama zilnic expedieri la CNSAS a noi contingente de dosare. E ceea ce reclamasera zvapaiatii membri ai Colegiului pe vremea celeilalte sefii. Acum, iata, avem la dispozitie materia prima pentru a face si a drege. Avem la dispozitie, de asemenea, o Ordonanta de Urgenta, ouata de gaina liberala sub motiv ca institutia trebuie sa aiba o putere absoluta. Zvonuri abil tesute intretineau impresia unui Colegiu gata de decapitari spectaculoase. Rece si exact ca ghilotina din Place de la Concorde pe vremea Revolutiei franceze. Primul cap adus la taietorul verdictului a fost al liderului PC, Dan Voiculescu. Dan Voiculescu era personajul ideal pentru o executie publica menita a consolida autoritatea CNSAS. In asa fel incât alte personaje - toate anuntate ca fiind politice - sa fie decapitate fara ca ghilotina morala sa fie stirbita. Lider de partid, om de afaceri, oligarh media, dar mai ales om crâncen in apararea imaginii sale publice. A iesit intarit CNSAS dupa executia lui Dan Voiculescu? Nici vorba. A iesit mai botit. Pentru ca: a) a lasat impresia unei brambureli absolute: decizia a fost mult intârziata, n-a existat o coordonare a membrilor, presedintele Claudiu Secasiu a tacut chitic. b) a lasat impresia unui instrument de rafuiala politica si, mai grav, a unui instrument de rafuiala personala. c) a lasat impresia ca ascunde ceva când vine vorba de trecutul propriilor lucratori. CNSAS e o institutie a statului român. Membrii Colegiului si angajatii institutiei sunt functionari. Explicabil, in acest context, ca de la Colegiu ne-am fi asteptat la o prestatie politicoasa, si la o tiner