S-a vorbit relativ putin in presa romaneasca despre ultimulConsiliu European. Problemele lui Dan Voiculescu cu fosta Securitate si speculatiile pe marginea viitorului coalitiei de guvernare au fost cele care au tinut capul de afis al agendei publice din ultimele zile. De fapt, nici pentru liderii europeni chestiunea aderarii Romaniei si Bulgariei nu a fost preocuparea de capatai. Altele au fost prioritatile: depasirea blocajului in care a intrat adoptarea Tratatului Constitutional si inventarea unei formule elegante, daca nu de a ingheta, cel putin de a face mult mai complicata in viitor extinderea Uniunii. In primul caz, solutia a fost sa se amane pana la sfarsitul anului 2008 termenul pana la care trebuie gasita o solutie. Pentru a rezolva a doua problema a fost introdus termenul "capacitate de absorbtie", despre care vom tot auzi de acum incolo. Noua formulare schimba in chip major regulile jocului, cu toate ca Jose Manuel Barroso s-a straduit din rasputeri sa infirme faptul ca astfel a fost introdus un nou criteriu de aderare. Si asta pentru ca, spre deosebire de retorica din trecut, cand, pentru a fi primit inUniunea Europeana, unui stat candidat i se spunea ca trebuie sa indeplineasca niste conditii, acum se pleaca de la premisa ca acest lucru nu mai este suficient. Si Uniunea trebuie sa fie pregatita pentru extindere. Cum in unele tari, precum Franta, de acum incolo Tratatele de Aderare vor trebui aprobate prin referendum, si nu in parlament, devine destul de limpede ca, daca facem abstractie de Croatia, care pare sa se gaseasca intr-o situatie oarecum privilegiata, sansele altor tari de a se alatura UE in urmatorii ani sunt destul de palide. Partea buna in ceea ce ne priveste este ca tocmai datorita acestor complicatii starea de spirit generala a fost aceea de a se dori sa se traga linie in privinta aderarii Romaniei si Bulgariei. Dincolo de retorica dura, cu