In
vreme ce Adrian Nastase isi primea gemuletul termopan drept cadou la implinirea celor 56 de ani, intr-o alta sala a Casei Poporului, citiva
senatori si deputati incercau Marea Plictiseala ascultindu-l pe Mihai Tanasescu. Colegul lor a dat citire motiunii de cenzura a PSD in fata
unei sali aproape goale si a unor senatori plictisiti, care preferau sa caste, sa citeasca ziarul ori sa se joace Solitaire pe laptop.
In
timp ce deputatul PSD citea de la tribuna Parlamentului motiunea de cenzura, In sala de sedinte erau prezenti mai putin de 150 de
parlamentari, din totalul de 468 de senatori si deputati, locurile goale fiind evidente atit In partea destinata coalitiei, cit si din cea a
opozitiei. Multi absenti s-au Inregistrat si In rindurile sustinatorilor motiunii, PSD fiind reprezentat In sala de sedinte de aproape 50 de
parlamentari.
As fi fost tentat sa pun absenta in masa de care a dat cu ochii fostul ministru de finante al guvernului Nastase pe seama
gradului de nesimtire inregistrat in Bucuresti de ultimul studiu in domeniu, doar ca, incercind sa-l ascult pe Tanasescu, m-am lamurit ca nu
e usor sa faci fata unui discurs monoton si liniar, o urzeala maiastra de limba de lemn si expresii populiste.
Mi-era greu sa-mi dau
seama daca PSD-ul e mai bun in opozitie decit la putere, dar imi este din ce in ce mai clar ca nu este in stare sa se descurce onorabil pe
nici unul dintre versantii politicii, motiunea de ieri inscriindu-se in curcubeul cenusiu al formelor fara fond cu care social-democratii
bintuie realitatea de cind au pierdut alegerile. Va amintiti sloganuri
