Mihai Beniuc s-a născut în 20 noiembrie 1907 la Sebiş, judeţul Arad şi a murit în 24 iunie 1988. Beniuc a făcut Liceul Moise Nicoară intre 1921-1927 din Arad, unde îl are ca profesor de literatură pe profesorul Al. T. Stamatiad. Debutează în revista liceului, Laboremus. Participă la cenaclul lui Victor Papilian. Licenţiat în psihologie, filozofie şi sociologie a Universităţii din Cluj, în 1931. Mihai Beniuc era, după terminarea celui de-al doilea război mondial, conferenţiar la Facultatea de Psihologie din Cluj (ca specialist în psihologia animalelor) şi autorul unor volume de versuri (Cântece de pierzanie, 1938, Cântece noi, 1940, Oraşul pierdut, 1943) privite de public şi de critica literară cu înţelegerea şi simpatia cu care este privită arta naivă. Mihai Beniuc a făcut uitate cartea sa de versuri din 1951, Cântec pentru tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, după moartea acestuia şi se reprofilează, începând să scrie "cântece" pentru tovarăşul Nicolae Ceauşescu. În ultimii ani de viaţ?, deşi nu mai este ce-a fost, stă fără griji în vila sa din cartierul Primăverii şi fabrică, pe bandă rulantă, poeme de glorificare a "marelui conduc?tor", a PCR şi a României socialiste, poeme pe care vin să le ridice la ocazii festive curieri de la principalele ziare şi reviste ale epocii. Moare la 24 iunie 1988 şi a fost înmormântat la cimitirul Bellu, pe aleea scriitorilor, lângă Mihai Eminescu.

Mihai Beniuc s-a născut în 20 noiembrie 1907 la Sebiş, judeţul Arad şi a murit în 24 iunie 1988. Beniuc a făcut Liceul Moise Nicoară intre 1921-1927 din Arad, unde îl are ca profesor de literatură pe profesorul Al. T. Stamatiad. Debutează în revista liceului, Laboremus. Participă la cenaclul lui Victor Papilian. Licenţiat în psihologie, filozofie şi sociologie a Universităţii din Cluj, în 1931. Mihai Beniuc era, după terminarea celui de-al doilea război mondial, conferenţiar la Facultate