De la o vreme, in Germania (si nu numai in Germania) bantuie un tot mai aprig Theaterkampf, un razbel intre partizanii declarati ai sacrosanctei, neingraditei libertati a artistului si aparatorii dreptului la opinie (si nu numai la opinie) al publicului. De fapt, conflictul mocneste demult si izbucneste periodic, mai ales de cand arta contemporana a ajuns la limitele demersului ei programatic de a transgresa orice limite si de a sfida orice tabuuri (ce-i drept, cu exceptia catorva, cultivate cu multa evlavie), dar el pare sa se indrepte acum spre un adevarat apogeu. Ca si in alte cazuri oarecum inrudite (vezi, spre exemplu, Batalia pentru Hernani), in inima valtorii se afla lumea teatrului, lucru cat se poate de semnificativ, dat fiind ca scena este locul predilect al infruntarii directe dintre producatorii si consumatorii de arta.
Prilejul unei noi inflamari a spiritelor l-a oferit, pe la mijlocul lunii februarie, premiera la Teatrul din Frankfurt a unui spectacol dupa piesa Jocul de-a macelul a lui Eugen Ionescu, pusa in scena de regizorul Sebastian Hartmann: actorul Thomas Lawinky i-a smuls din mana blocul de notite criticului de teatru Gerhard Stadelmaier de la Frankfurter Allgemeine Zeitung (cronicar cunoscut pentru atitudinea lui critica la adresa exceselor teatrului de regie), exclamand "Ia sa vedem ce-a scris individul"; iar dupa ce i-a inapoiat blocul si in vreme ce acesta parasea sala, ar fi strigat in urma lui "Cara-te, ba, curule!" Episodul, interpretat pe drept cuvant ca atac la adresa libertatii presei si soldat pentru actor cu rezilierea contractului, a fost urmat de un schimb de articole fulminante, semnate in presa germana de protagonisti din ambele tabere.
De o parte, sustinatorii unui teatru care, pornind desigur de la ideea de a critica fara menajamente viciile lumii de astazi dar ajungand mult prea departe, aduce in luminile
