Nu am de gînd, în cele ce urmează, să răspund la celebra întrebare a lui Michel Foucault, reformulată, intertextual, mai sus. De altfel, nici nu cred că ultimul roman al lui David Lodge, Author, Author!/Autorul, la rampă! (apărut în 2004, în original, şi în 2006, în traducere românească), la care mă refer aici, ar permite - fie şi parabolic - o investigaţie complexă, totală, a esenţei auctorialităţii. Foucault suprapune funcţia auctorială cu înseşi mecanismele dinamicii socio-culturale, dîndu-i dimensiuni epopeice, pe cînd Lodge, în analiza lui artistică a două decenii din viaţa lui Henry James, intră mai degrabă în resorturile intime, obscure, subliminale, ale condiţiei de autor. Şi totuşi, romanul lodgian - atît de diferit, iată, prin tematică şi stil, de restul operei literare de pînă acum a fostului universitar de la Birmingham - este, în ultimă instanţă, o radiografie a gestului de creaţie şi, ca atare, a faptului de a fi autor. O radiografie "în clar" a angoasei, incertitudinii şi labilităţii din umbra fiecărui destin estetic. În fond, la acest nivel aşa-zicînd "generalizator", lectorul descifrează codul, să zicem "înalt", al romanului Author, Author!. În chiar calitatea sa meta-textuală, în capacitatea de a-l folosi, cu alte cuvinte, pe James ca model pentru o întreagă clasă de personaje (extinsă, în forme variate, însă complementare, din straturile cele mai profunde ale tradiţiei, pînă în miezul postmodernităţii), clasa autorilor de literatură.

Titlul volumului nu trebuie să surprindă, bănuindu-se, în spatele său, cine ştie ce metafore complicate, ataşate de David Lodge auctorialităţii. Author, Author! (tălmăcit, adecvat, în română, de Cornelia Bucur, drept Autorul, la rampă!) reprezintă strigătul binecunoscut al galeriilor de spectatori din teatrele londoneze (şi nu numai!), care, la sfîrşitul unei piese, solicită astfel prezenţa autorului pe s