Am intrat intr-o perioada de sfarsit si inceput de lume.Un reputat analist economic din generatia tanara imi spunea, la un moment dat, ca, dupa opinia sa, vreo doua sau trei imperii economico-financiare ale Romaniei vor disparea dupa aderarea la Uniunea Europeana. In aceasta perioada de preaderare, semnele inca nu se arata, dar timp mai este.
Asistam insa la un alt fenomen: pravalirea de pe socluri a unor adevarate monumente ale vietii politice. Ceva se intampla, probabil, in zone nevazute, iar apropierea momentului aderarii pare sa fi produs o accelerare a timpului.
Sa recunoastem ca ne-am fi imaginat cu greu disparitia atat de brusca si, in definitiv, atat de simpla in mecanismele ei, a lui Ion Iliescu. Doua zile de congres, in primavara lui 2005, au fost suficiente. Cine mai este azi Ion Iliescu oricine poate observa lesne.
Apoi, anul 2006 a inceput cu caderea lui Adrian Nastase, provocata nu de ziaristii "portocalii" ori de Monica Macovei, asa cum ii place lui sa se amageasca, ci de propriul partid. Dincolo de jocurile subterane pentru putere, cele doua dramatice prabusiri nu pot sa nu fi avut la baza si convingerea unei bune parti dintre decidentii PSD privind nevoia de schimbare majora.
Dupa cum este imposibil sa judecam cele intamplate in afara contextului integrarii europene. Nu o fi Mircea Geoana liderul charismatic si popular (ori populist) pe care-l viseaza, probabil, multi dintre simpatizantii stangii, dar cel putin el este persoana pe care socialistii europeni se asteapta sa o gaseasca la capatul firului atunci cand suna in Romania.
Si nu avem cum sa nu legam de aceasta realitate prabusirea iliesco-nastasiana. Mai recent am putut fi martorii a doua noi caderi spectaculoase. Una este cea a lui George Copos, unul dintre liderii greu contestabili ai mediului de afaceri.
Multe i s-or fi p
