Asemenea artistului de pe scena, care nu simte în nimic o rasplata mai mare decat în aplauzele pe care reuseste sa le provoace, autorul unui material de presa îsi gaseste satisfactia în mesajele de adeziune primite. In legatura cu articolulGhiseul de presa, publicat în numarul 847, din saptamana 30 mai-5 iunie 2006, al revistei 22, m-am simtit pe deplin confirmat de Dreptul la replica aparut în editia urmatoare, numarul 848, si semnat de doamna Cristina Constantinescu, director Comunicare si Relatii Internationale, TVR, o aplicatie extrem de fidela a concluziilor articolului meu, motiv pentru care îi multumesc din suflet respectivei doamne. Scriam în articolul mentionat, ca o concluzie, ca"peretele despartitor se dovedeste tot mai opac", lucru dovedit cu prisosinta de acel drept la replica, adevarat studiu de caz pentru ghiseul romanesc, în general, si pentru ghiseul de presa romanesc, în special. I. Fundamentarea teoretica Din întreaga bibliografie consultata, precum si din studiile personale, putem constata ca reactiile din spatele peretelui de sticla sunt de cinci feluri: I.1. Variantele 1. lipsa oricarui raspuns 2. un raspuns autoritar si suficient 3. un raspuns stas 4. un oftat prelung al maruntei functionare nimerite pe post deRecycle Bin 5. promisiunea ca "problema va fi analizata si veti primi rezolutia în scris". Doamna Cristina Constantinescu, semnand director Comunicare si Relatii Internationale,TVR, se exclude de la posibilitatile atat de generoase oferite de punctele 3, 4 si 5, ramanandu-i doar variantele 1 si 2 - nici ele mai putin superbe în provocari. Adevarul este ca varianta 1("lipsa oricarui raspuns") este, îndeobste, apanajul sefilor mari - chiar mai mari decat un director Comunicare si Relatii Internationale, TVR. De exemplu, un membru CNA va fi un utilizator hotarat al variantei 1, la dansul rumoarea din partea cealalta a peretelui de sticla nu