La cincizeci si sase de ani, nevoit sa ma trezesc cu noaptea in cap si cand merg la slujba, si cand plec la vanatoare, as risca ceva miscari de inviorare, daca asta mi-ar aduce indarat cateva din trairile pe care le aveam acum ani si ani. Se spune ca, daca vrei sa ramai vesnic tanar, trebuie sa traiesti sanatos, sa nu te enervezi niciodata si sa minti mereu in legatura cu varsta pe care o ai. Saptamana asta implinesc anii din titlul acestui articol. Iata, am recunoscut public. Ma mai si enervez uneori si mi se intampla sa mananc din cand in cand lucruri interzise... Cu toate astea, nu ma simt apasat de vreo povara a varstei.
Nu mai sunt suficient de tanar ca sa ma pricep la toate. Ceva asemanator a spus candva Oscar Wilde si in dimineata asta mi-am adus aminte de acest citat glumet fara sa-mi vina sa rad. Pentru ca scriitorul are dreptate. Trebuie sa treci cum se cuvine de o anumita varsta ca sa-ti dai seama cine esti, la ce te pricepi, ce n-ar fi cazul sa incerci sa faci.
Recunosc, am avut mereu teama de ridicol, motiv pentru care nu mi-am propus niciodata sa devin ceva ce nu ma simteam capabil sa fiu. Viata m-a pus adeseori in situatii aparent favorabile, cand aveam de ales, cand mi se dechideau in fata oportunitati atat de vaste, incat era nevoie de ceva intelepciune ca sa ma decid ce mi se potriveste cu adevarat si ce nu. Simtul ridicolului m-a ajutat sa evit posturile delicate. Sau, daca vreti, imposturile.
Pentru ca fac politica, am starnit adversitati. Am primit in dar numeroase epitete pe care, va rog sa ma credeti, le-am studiat fara prea multa aroganta. Am zambit atunci cand erau total rupte de realitate. M-am indignat atunci cand imi puneau in discutie valori fundamentale, pe care ma bazez mereu. M-au pus pe ganduri acele reprosuri care pareau sa aiba miez. Privind retrospectiv, doua lucruri nu mi s-au reprosat: inconsecventa si inco
