De cand muzeul din cladirea Parlamentului a devenit sediul nocturnelor rave-party-uri sau al pasagerelor expozitii care nu au nimic de a face cu vocabula national din acronimul MNAC si, mai ales, dupa lepadarea de artistii romani, la nici trei cantece de
Pregatita anume pentru acest spatiu, expozitia a devenit expresia unei cutume inversate, fiind de fapt cadoul pe care artistul, aflat la momentul unei respectabile aniversari, l-a oferit unei comunitati de care-l apropie sensibile "ratiuni" sentimentale. "Credeam ca voi fi pedepsit pentru faptul ca am rapit Clujului, in urma cu decenii, una din cele mai frumoase fete - sotia mea", spunea Vladimir Zamfirescu la vernisaj. "In schimb am fost primit cu mari onoruri..."
Intr-adevar, putini artisti au avut parte de o atentie similara a "factorilor politici" locali: cu absenta motivata de ratiuni de stat, dl. Boc s-a manifestat totusi printr-un somptuos aranjament floral transmis la vernisaj, iar Consiliul Judetean, reprezentat de vicepresedintele Kerekes Sandor, a oferit artistului o diploma de excelenta, realmente valoroasa prin raritatea cu care se acorda. Promotion-ul evenimentului, la care presa locala a participat cu insufletire, a generat un public diferit de cel al vernisajelor obisnuite, remarcandu-se prin staif ardelenesc reprezentantii castelor de traditie ale orasului, medicii si intelectualii universitari, ale caror trasee existentiale nu s-au intersectat de multi ani cu cele ale artei.
Afluxul publicului - si folosim aici un eufemism pentru inghesuiala - a compus, e drept, caracteristica atmosfera a evenimentelor de mare interes, dar si momente la limita panicii din cauza penuriei de oxigen si a sudorii ce parea sa compromita costisitoarele vesminte si coafuri.
Un eveniment in eveniment putem socoti ca a fost prezenta celor doi critici de arta invitati sa deschida expozi
