„Ajutati-mi copiii, va implor, sa mai creada in speranta ca lumea este mai buna, ca exista Dumnezeu!“. Asa isi incepe scrisoarea, trimisa pe adresa redactiei Gazeta de Sud, o mama din comuna doljeana Plenita. Indraznesc si eu, ca de altfel multi altii, sa va deranjez cu necazul meu. Va spun sincer ca, daca nu eram impinsa si fortata de saracia prea lucie in care ne luptam sa traim, nu indrazneam sa fac acest lucru. Am cinci copii, Daniela, de 15 ani, Alexandru, de 14 ani, Cristina, de opt ani, Marian, de sase ani, si Ionela Mihaela, de o luna si jumatate. Acum opt luni, sotul meu ne-a parasit si am ramas singura cu copiii. Eu am crescut intr-o casa de copii si va spun din suflet ca nu vreau ca si copiii mei sa creasca acolo. Nu i-am dat de lânga mine, traim asa cum putem, din ajutorul social de 1.400.000 de lei si din alocatiile copiilor. Stiu ca exista lume mult mai amarâta decât mine, dar va rog din suflet, pentru copiii mei, intindeti-ne o mâna de ajutor, acum, caci ne scufundam din ce in ce mai mult in aceasta blestemata saracie. Va jur ca nu am putere sa lupt singura... Ne rugam in fiecare seara Domnului sa ne ajute, caci El a ramas salvarea noastra. Va spun sincer si imi este rusine, dar se intâmpla sa treaca luni de zile, iar eu sa nu am ce sa fac de mâncare. Sunt zile când le dau doar pâine sau terci de malai. Pâna aceasta scrisoare va ajunge la dumneavoastra, ne hranim numai cu speranta, caci oalele sunt goale. Ma uit la bietii copii cum indura foamea, dar nu spun nimic. Nu ma pot duce sa fur. Va spun sincer, toata lumea ma condamna ca am facut atâtia copii. Copiii cei mari nu s-au mai dus la scoala deoarece, trist, dar foarte real, nu pot sta in picioare de foame. Pe Cristina, fetita de opt anisori, desi este o eleva care primeste numai foarte bine, nu am mai lasat-o eu la scoala deoarece nu am cu ce sa o incalt. Va rog din tot sufletul, fac apel la sufletu